Mi-am dat seama ca sunt dator cu ceva. Spuneam mai demult, intr-un post mai vechi, ca voi face o scurta (sau mai lunga) descriere a persoanei mele. Cu calitatile mele, cu defectele mele, cu tabieturile mele….Sper sa iasa ceva. Daca stau bine si ma gandesc, nu m-am descris niciodata foarte amanuntit.

Ar fi multe lucruri de spus si in acelasi timp putine. Cred despre mine ca sunt o persoana care are un aspect placut, ca este inzestrata cu un anumit grad de inteligenta si poate realiza ceva in viata. Sunt foarte curios, nu stiu daca asta este un defect sau o calitate, si nu ma refer aici la a spiona pe cei din jur (bine si asta putin.:P), ci la faptul ca imi place sa fiu foarte informat. Citesc zilnic presa, fie ea economica (aspect care ma intereseaza in principal, din moment ce sunt student la o facultate de profil), sportiva, politica. Imi place sa stiu tot ce se petrece, ma uit cu un foarte mare interes la talk-show-uri pe teme politice, economice, sociale (sunt fan realitatea, au cateva emisiuni foarte bune). Acest lucru m-a ajutat pana acum sa imi formez o cultura generala destul de bogata, care imi este de un real folos in viata de zi cu zi. Apoi sunt un mare microbist. Ma uit foarte mult la meciuri de fotbal (fan dinamo), insa nu din Romania, ci in special din Anglia (chiar azi am vazut 3 meciuri unul dupa altul), ador tenisul (fan federer), snooker-ul, atletismul, etc.

Asta a fost o descriere mai mult a hobbyuri-lor mele. Sa spun si cate ceva din latura mea pasionala, spirituala.

Din moment ce am facut un liceu cu profil umanist, simt o aplecare mai intensa catre latura pasionala, ludica, a vietii. Sunt o persoana foarte romantica, atenta cu persoana de langa mine, care pune mai presus de fericirea sa pe cea a partenerului de viata. Intotdeauna mi-a placut sa stiu ca cea de langa mine este fericita si multumita, chiar daca eu nu eram uneori. Si am sa fac lucrul acesta toata viata. Datorita faptului ca sunt o persoana impulsiva, am uneori tendinta sa ma supar sau sa ma enervez usor, insa incerc sa controlez cat se poate acest lucru. Ceea ce si reusesc pana acum. Incerc sa fiu cat mai calm si mai relaxat.

Nu sunt o persoana geloasa. Sau cel putin nu arat lucru asta. Bineninteles ca ma deranjeaza unele lucruri, sau anumite gesturi mai indiscrete, insa nu am facut niciodata un subiect de cearta din asta. Am pastrat pentru mine lucrurile acestea. Am tendinta sa inlocuiesc gelozia cu incerderea. Si chiar daca vreodata o sa o patesc, cred ca mai bine asa decat sa devin un om gelos si posesiv. Pentru ca asta e un drum cu un singur sens. Odata pasit pe el, nu mai e cale de intoarcere.

Unul din lucrurile pe care le ador cel mai mult, este acela de a fi mangaiat. Imi place la nebunie sa stau si sa fiu mangaiat. Sunt ca o pisica, ce sta cuminte atunci cand o mangai. Cam asa sunt eu. Totodata imi place sa stiu, sau mai bine zis imi place sa vad ca persoana de langa mine isi arata dragostea, iubirea, afectiunea fata de mine. Nu neaparat prin a-mi spune ca ma iubeste, ci prin a-mi demonstra asta cat mai des. Imi da un sentiment de impacare, de liniste sufleteasca, atunci cand primesc dovezi care imi arata cat de mult tine la mine persoana de langa mine.

In linii mare, cam asta’s eu. Ramane sa ziceti voi daca e de bine sau e de rau.

Cam asa se poate rezuma in cateva cuvinte viata mea din ultimele saptamani. Lucrurile in jurul carora m-am invartit au fost in majoritate legate de facultate. Stiti cum e perioada asta din preajma sesiunii. Incercam cumva sa ingras si eu porcul acum pe final. Si dupa cum a iesit totul se pare ca am un porc foarte gras…..                                                                  

Asta pe plan profesional. Pe plan sentimental, de la ultimul post si pana acum, s-au intamplat cateva lucruri. In principal am incetat sa ma mai plang si sa imi blestem soarta. Am lasat totul deoparte si am inceput sa ma bucur de fiecare zi si de fiecare lucru, cat de marunt, care imi facea placere.

Si au existat multe lucruri si zile in care m-am simtit fericit si plin de viata. Asta si deoarece exista cineva care reuseste sa trezeasca acele parti aflate in stare latenta, din sufletul meu. De aceasta data, greselile din trecut mi-au fost sfetnice, si ma fac sa am o alta viziune asupra a ceea ce vreau si ce trebuie sa fac. Asta pentru a ma ajuta sa nu mai fac aceleasi prostii ca in trecut, si totodata pentru a ma proteja de suferinte.

Nu vreau planuri, nu vreau vise, nu vreau minciuni si sperante false ci vreau lucruri concrete, luciditate si cumpatare si multa determinare.  Voi lasa timpul sa fie judecatorul meu, si in acelasi timp calauza mea. Bineinteles ca tot timpul speri ca de data asta sa fie altfel si sa fie ceva mai bine fata de ce a fost. Acum chiar nu stiu daca va fi mai bine sau mai rau. Este prematur sa vorbesc despre asa ceva. Voi vedea pe parcurs cum va fi. Oricum, eu voi face tot ce pot pentru a da un sens acestei relatii si pentru a o face sa mearga.

Mai multe despre ea si despre ce va fi veti afla pe masura ce se vor petrece…:P

Ati simtit vreodata ca parca ati vrea sa fugiti incotro vad ochii si sa nu mai fiti nevoit sa va faceti griji pentru nimeni si nimic. Ehh, uite asa ma simt eu acum. Ca as vrea sa imi iau picioarele in spinare si sa fug, sa evadez, sa ma duc intr-un loc unde sa fiu doar eu singur. Fara griji, fara framantari, fara intrebari, fara sperante, fara dorinte….fara nimic. Doar eu si cu mine.

Cineva spunea ca exista o singura cale pentru a scapa de toate pentru totdeauna si ca apare doar o data in viata…..

Oare ce sa fie…….

In postul trecut ma plangeam de soarta mea. Nici acum nu am terminat inca de plans. Lucrurile continua cam in aceasi directie. Ce e de facut….nu stiu…Pare, ca orice as incerca sa fac ma afund mai tare. Nu stiu cum se intampla, ca atunci cand vrei binele cuiva, acel cineva are mereu impresia ca ii vrei raul si incearca sa se departeze de tine. Tot ce vreau este putina incredere si speranta. Sunt lucruri care nu te costa nimic…..

Ce inseamna titlul acestui post? Ei bine, sunt niste cuvinte pe care am impresia ca nu le inteleg eu bine. Sau poate le vad eu in alt fel sensul. Sper sa aflu ce inseamna ele cu adevarat.

Inca o data de ce?

S-au intamplat multe lucruri in ultimele zile, asupra carora nu are rost sa intru in detalii. Ce e lesne de observat este faptul ca ma simt sleit de puteri, scarbit de toate si complet neajutorat. Cu ce oare am gresit de merit aceasta soarta? De ce tocmai eu sunt blestemat sa indur atatea. Ma coplesesc toate, simt ca nu mai pot, imi vine sa urlu de nervi.

De ce? De ce? De ce?

Sa fi fost o replica dintr-un film, sau sa fi fost vreun articol citit mai demult, nu mai tin minte exact, însa, zilele astea mi-a tot dat tarcoale aceasta fraza “cel mai frumos este sa te indragostesti iarna”. Insa nu am stat prea mult sa cugetez sa vad daca acest lucru este adevarat sau nu. Iar acum, daca tot am timp, am sa ma apuc sa despic putin firul in patru. Asa la o prima vedere iarna pare cea mai frumoasa perioada pentru a te indragosti, deoarece tot acest timp este incarcat de dragoste, pace, prietenie, grija. Oriunde intorci capul vezi expresia insufletita a acestor sentimente. Totodata relatiile incepute iarna pornesc de la inceput cu mult mai multe sanse de a dura, decat, spre exemplul celor incepute vara, care sunt puse mai mult sub semnul aventurii, al distractiei. Ce poate fi mai frumos decat sa te joci iarna prin zapada alaturi de cel drag, sa stati imbratisati la gura semineului si sa priviti scanteiele care sar din foc si se inalta spre horn, stingandu-se aproape instantaneu, sa stai sa iti pregatesti in fiecare an ghetutele si sa astepti nerabdator, in speranta ca cel drag nu te-a uitat sau cand incerci sa te saruti dupa ce in prealabil te-ai jucat putin prin zapada si va simtiti buzele tremurande si nasurile rosii si inghetate, care la atingere unul cu celelalt devin moi si plapande, sau, cand stati amandoi intinsi in zapada tinandu-va de mana, privind fulgii de nea care cad, parca in ritm de dans, ascultand de diapazonul celui ce ii dirijeaza, venind cand mai repede…..cand mai incet, impreunandu-se unii cu ceilalti ca intr-un vartej….ca mai apoi sa se aseze pe fetele voastre, facandu-va sa tresariti si topindu-se incet si transformandu-se in lacrimi.

Bineinteles, poti sa te reindragostesti in fiecare iarna, sa te lasi cuprins de emotiile acestui anotimp.

Cu alte cuvinte, se pare ca aceasta perioada este una propice pentru a te indragosti. Nu stiu daca v-am convins sau nu prin ceea ce am incercat sa demonstrez, dar un singur lucru este cert, bine este sa te indragostesti mereu, insa nimic nu se compara cu sentimentele pe care le traiesti si de asemenea, le vezi in jurul tau in acesta perioada.

Asa ca, acestea fiind zise, inchei prin a folosi vorbele Invatatorului, din pilda “Bunului Samaritean” , “mergi si fa si tu asemenea”.

 

P.S.  Acest post este continuarea unei idei dintr-un post precedent.

Aseara a fost, sau mai bine zis trebuia sa vina Mosul. La mine ca de obicei in ultimii ani, aceasta zi a trecut ca toate celelalte. Oricum nu imi facusem eu mari sperante in legatura cu acest eveniment. Asa cum ziceam si in postul precedent, pana acum nu prea am avut parte de sarbatori in care sa fie cineva alaturi de mine, sa pot impartasi cu cineva puternica incarcatura emotionala si sentimentala a acestei perioade. Poate sunt eu blestemat ca tocmai acum, cand ar trebui sa te bucuri alaturi de o persoana draga de sarbatori, sa le petrec mereu singur.

Mereu ziceam….”lasa ca la anul va fi altfel”….insa timpul trecea…….apoi aparea cineva si incepeam sa ma gandesc cat de frumos va fi…..ca o sa fie cel mai frumos timp al relatiei noastre, insa mereu totul se termina in apropierea acestor evenimente.

Asa mi-a fost dat….ce pot sa fac….poate ca totul se intampla cu un anumit rost, ce stiu eu….

Oricum, nu disper, nici nu am facut-o pana acum…

Lasa ca la anul va fi altfel.

Am revenit dupa o lunga pauza. Cauzata de aglomeratiea de la facultate. Acum sunt mai liber si am sa scriu mai des. Nu s-a mai intamplat nimic nou in legatura cu povestea mea. Nu am revenit asupra deciziei pe care am luat-o, aceea de a rupe orice legatura cu ea, ci a ramas tot asa si va ramane la fel. Uneori mai cad pe ganduri si imi mai aduc aminte de anumite lucruri, insa nu ajung sa ma domine asa cum se intampla mai demult. Pur si simplu is simple amintiri. Fiecare are propria lui viata acum. Mi-a luat ceva timp sa realizez asta, insa acum rasplata e dulce. Cum zicea un proverb..da-i pacatosului mintea cea de pe urma….

Incerc sa caut sa imi concentrez atentia spre altceva. Simt nevoia sa fiu iubit si sa iubesc iarasi. Simt nevoia sa traiesc iarasi momente pline de pasiune si sa simt ca este acolo cineva care este al meu si la care am unde ajunge atunci cand am vreo problema si la care gasesc consolare cu siguranta.

Sper sa gasesc ce caut….nu caut o inlocuitoare pentru cea care a fost ci caut altceva, caut ceva mai frumos, mai profund, mai………mai altfel decat tot ce a fost pana acum…

Si am sa caut pana am sa gasesc….ca pana la urma intreaga viata ne-o petrecem cautand anumite lucruri…Acum am mai adaugat un lucru in lista de lucruri pe care le urmaresc in viata.

Si cum spuneam intr-un post anterior, cel mai frumos este sa te indragostesti iarna…..Am sa incerc sa vad daca am sa reusesc….

Acus intru in vacanta, se apropie sarbatorile, momente pline de bucurie si implinire sufleteasca, ce trebuie impartasite si traite cu cei apropiati. Nu stiu cum s-a facut, dar mereu in aceasta perioada am fos, daca pot spune asa, am avut prietenii alaturi, familia si alte persoane, insa nu am avut niciodata langa mine acel ceva care sa imi faca viata sa fie cu adevarat implinita si implicit sarbatorile unice. Mereu acel ceva aparea in timpul anului, insa disparea cand as fi vrut sa il am langa mine. Chiar si anul trecut, desi eram cu ea, eram abia la inceput, si pe langa asta ea fost acasa si nu ne-am vazut, deci pot spune ca tot lipsea acel ceva. Poate de data aceasta va fi altfel, desi timpul este scurt, pentru a putea gasi ceea ce caut. Si zic asta pentru ca nu prea cred in dragoste la prima vedere, ci mai mult in dragostea desoperita si traita in timp.

Timpul va scoate la lumina toate raspunsurile pe care le cautam.

Astazi este ziua ei. Ma incearca asa un sentiment…pe care nu il pot descrie. Stateam si ma gandeam zilele astea daca sa ii urez  “la multi ani”. Si am hotarat ca nu o voi face. Indiferenta este cea mai buna rasplata pentru suferinta pe care mi-a provocat-o.

Si acesta va fi ultimul post despre ea. Nu are rost sa continui asa. Tot scriind mi-am dat seama ca nu mai simt nimic pentru ea si ca acest blog si-a facut datoria…Asta am si vrut, sa ma vindec prin scris….

Si am reusit….

Voi vedea despre ce voi mai scrie….poate despre povestile de dragoste care vor urma…..sau voi scrie despre viata mea…..voi vedea…

Adio trecut…..

Buna ziua viitor……

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris. Insa ultimele zile precum si perioada care va urma va fi una foarte grea pentru mine, nu din punct de vedere sentimental, ci din profesional. Sunt foarte ocupat atat la facultate cat si cu multe alte probleme..Insa o sa fac tot posibilul sa imi gasesc timp si pentru scris…

Citeam zilele trecute un articol in care cineva spunea ca cel mai placut este sa te indragostesti iarna, fiindca atunci sentimentele sun mult mai intense si mai sincere in comparatie cu vara, cand multe relatii sunt luate de la inceput ca fiind aventuri. Inseamna ca de aici vine vorba aia care e si demonstrata cumva statistic ca cei mai multi copii se nasc in timpul verii, deci ei sunt conceputi iarna, cand toata lumea sta in casa in jurul focului si se bucura de iubirea lor. Trebuie sa recunosc ca are aceasta teorie un sambure de adevar in ea. Privind in ograda mea pot spune ca parca au fost mai intense sentimetele in aceasta perioada decat in primavara-vara.

Ma uitam pe comentariile de la voi si intr-un fel aveti si voi dreptate, chiar am si recunoscut asta, ca poate am fost putin cam visator si am facut prea multe planuri, insa asa cum am explicat aceste lucruri au venit din ambele sensuri, pentru ca si ea imi intretinea aceste vise si credeam amandoi in ele si in realizarea lor. Insa atunci cand ea a inceput sa nu mai creada in ele, sfarsitul se intrevedea si parea inevitabil..