Ecou de romanţă
S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit –
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit –
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit –
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti –
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
Piano
Si iar toate-s triste.
Si azi ca si ieri –
Potop de dureri.
Si visul apune
În negrul destin…
Si vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Si nici mângâieri…
Si iar toate-s triste,
Si azi ca si ieri…
Astazi am ales doua poezii de George Bacovia. Desi scrierile sale sunt considerate de multi poate prea triste sau deprimante, uneori cu accente morbide, iata ca putem gasi cateva poezii in care desi tema singuratatii, a melancoliei este prezenta, ea se implesteste destul de bine cu idea iubirii(lor) pierdute. Asadar astea sunt gandurile mele de astazi. Iubirile pierdute…..
pestele's Blog 