Observ ca mi-am facut un obicei din a face pauze lungi si dese de la activitatea pe acest blog. Acum am revenit si sper sa raman cat mai mult. Totul depinde doar de mine. Chiar imi face placere sa scriu aici. Doar ca treceam prin diferite faze existentiale in care imi puneam intrebari cu privire la utilitatea acestui blog si la modul in care ma poate ajute el. Nici acum nu stiu daca ma ajuta sau nu, insa vreau sa ii dedic mai mult timp, in speranta ca asa voi descoperi.. Despre ce am facut in timpul nu ar fi multe de spus. Doar ca am fost plecat vara asta sa muncesc in Italia. Am testat si eu pe propria piele cum este sa fii sclavul italienilor. Insa am strans din dinti, si am privit inainte, alinat mereu de gandul ca ma voi intoarce acasa la cei dragi. Acum nu vreau decat sa ma bucur de viata, de cei dragi, de prieteni, de cei/cele la care tin foarte mult si sa incerc sa recuperez o parte din timpul pierdut in ultimii 5 ani. De ce spun asta? Pentru ca mi-am dat seama ca nu am realizat nimic in acesti ultimi ani, desi plecam la fiecare inceput de an cu o multime de planuri, idei si lucruri pe care vroiam sa le indeplinesc. Insa mai mereu le pierdeam pe drum, ajungand sa ma complac intr-o stare de ignoranta si indiferenta. Cum de mi-am dat seama tocmai acum de asta, si de ce cred ca acum chiar le voi duce la capat voi detalia in zilele urmatoare. Insa de un singur lucru sunt sigur. Ca le voi indeplini. Macar voi incerca. Nu vreau sa mai pierd nicio secunda. Pe unele le-am inceput deja, altele sunt doar la stadiu de proiect. Insa de data asta ma voi ocupa de fiecare. Simt ca niciodata nu am fost mai determinat ca acum. Tot ce stiu e ca acesta este poate ultimul tren. Si daca nu ma voi urca acum in el, cine stie cand, sau daca, va mai veni altul.
Nu pot decat sa imi doresc calatorie placuta. Trenul plin de vise si sperante tocmai a plecat din gara gandurilor mele. Sper sa nu se opreasca niciodata.
pestele's Blog 